ALĂPTARE · JURNAL DE MĂMICĂ

Cum am reușit să alăptez exclusiv

În primul rând, poate vă veți întreba ce reprezintă alăptarea exclusivă. Ei bine, alăptarea exclusivă se realizează fără apă, formulă de lapte praf, ceaiuri, sucuri, și fără utilizarea tetinelor și a biberoanelor. Deși pare nerealistic, alăptarea exclusivă este posibilă. Eu mi-am dorit întotdeauna să alăptez, deși nu știam nimic spre alăptare. Îmi aminteam că una dintre surorile mele a alăptat până când a împlinit copilul 3 ani. Vedeam oarecum simplist lucrurile și mă gândeam că nu poate fi atât de complicat dacă ea a reușit. Eram convinsă că pur și simplu pui copilul la sân, copilul suge și mama e fericită. Experiența mi-a dovedit că nu este chiar așa, căci nu ne pregătește nimeni pentru alăptare. Da, pui copilul la sân, dar trebuie atașat corect. Trebuie să sugă, dar vrea să sugă? Dar, stai puțin, cum îți dai seama că suge? Se satură oare? Am suficient lapte sau îi dau lapte praf? Sunt o mulțime de aspecte de care trebuie să ții cont atunci când vrei să alăptezi, iar dacă vrei să alăptezi exclusiv, nu mixt, atunci este și mai complicat. Poate că nu ar fi atât de greu dacă am avea de unde să învățăm despre alăptare. Ideal ar fi ca fiecare mamă să fie încurajată să alăpteze și să primească informații despre beneficiile alăptării încă de pe timpul sarcinii, căci este nevoia fundamentală din viața copilului ei: nevoia de hrană, în cazul nostru alăptarea.

În România alăptarea nu este încurajată. În afara spotului TV în care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă alăptarea exclusivă a bebelușului până la vârsta de șase luni și continuarea alăptării în paralel cu alte alimente până la vârsta de doi ani, nu există alte recomandări sau campanii despre alăptare susținute de autorități, în afara organizării ocazionale a cursurilor gratuite de puericultură pentru părinți.

Când am rămas însărcinată, o prietenă mi-a spus că există un grup pe Facebook pentru mămici care se numește “La primul bebe” și mi-a sugerat să mă înscriu și eu pentru că voi afla foarte multe informații. Cum nu știam nimic despre ce mă așteaptă, despre sarcină, naștere, alăptare sau cum va fi viața cu un nou-născut, am trimis cerere de înscriere și am fost acceptată. Am fost surprinsă să constat că grupul din București, la care am trimis cererea, număra peste 30.000 de mămici. Ulterior am aflat și de grupul “Alaptează! Breastfeeding Support”, tot de pe Facebook. Aici am aflat despre alăptarea exclusivă și că există consultanți în alăptare care pot ajuta mamele cu sfaturi. Chiar cei care administrează grupul sunt consultanți în lactație cu certificare internațională. Toate informațiile citite pe cele două grupuri de mămici m-au ajutat foarte mult în perioada pre și post-natală. Am găsit răspunsul la multe întrebări și fiind parte dintr-o comunitate, aveam sentimentul de siguranță, că nu sunt singură. Dacă aveam o întrebare, o puteam adresa altor mămici. Există, deci, comunități de mămici care se sfătuiesc și își dezvăluie experiențele. Bineînțeles, nu se oferă diagnostice sau tratamente, pentru acestea consultăm medicul!

Pe grupul de alăptare am aflat și de existența renumitului Dr. Jack Newman, cel mai bun specialist în lactație și alăptare, și am citit ulterior, în Ghidul de alăptare scris de acesta că: “Alăptarea este modul natural și normal de a hrăni bebelușii” și mi-a rămas în minte. Doctorul mai spunea și că unul dintre riscurile hrănirii cu formulă de lapte praf este riscul crescut de infecții și boli gastrointestinale, pe lângă riscul de diabet și alte boli. Când am întrebat-o pe mama dacă m-a alăptat mi-a răspuns: „Nu, nu am avut lapte, ți-am dat lapte praf!” și m-a făcut să realizez că poate laptele praf a fost motivul pentru care am avut mereu stomacul sensibil. De atunci a fost clar că trebuie să fac tot ce este posibil să îmi alăptez copilul. Am citit care sunt pozițiile de alăptare și m-am uitat la videoclipurile doctorului Jack Newman de pe pagina sa de Facebook, în care explică cum se atașează corect nou-născuții la sân.

Partenerul meu s-a înscris la cursurile de puericultură și le-am vizionat împreună online chiar în seara dinaintea nașterii. Ne-am fi dorit să nu le facem online, dar din cauza pandemiei nu s-au mai susținut cursuri în săli.

Din fericire, am născut la o maternitate privată care este pro-alăptare. Din păcate, din cauza sarcinii cu risc crescut, am născut prin cezariană cu anestezie totală și nu am putut să inițiez alăptarea prin contact skin to skin în prima zi de viață a bebelușei mele, așa cum mi-aș fi dorit. Abia începând din a doua zi am pus-o la sân și i-am dat colostru. Știam că am colostru pentru că văzusem niște scurgeri gălbui pe cămașa de noapte, cu câteva săptămâni înainte să nasc. O asistentă m-a ajutat să mă mulg puțin înainte, căci eu habar nu aveam ce trebuie să fac, deși văzusem multe tutoriale despre alăptare în timpul sarcinii. Cum am mai spus și mai sus, știam teoria, dar tot aveam nevoie să îmi arate cineva practica. După ce am pus fetița la sân, a început să tragă și nu a mai lăsat sânul până nu a adormit. Pentru cine nu știe ce este colostrul, acesta este laptele de început, are o substanță gălbuie și e benefic nou-născutului pentru că are un conținut foarte mare de anticorpi.

Am stat în maternitate 4 zile și am pus-o pe fetița mea întâi la sân, ca să îmi stimuleze lactația, iar apoi îi dădeam laptele praf. Habar nu aveam dacă se satură sau nu. Consultantul în alăptare a venit abia în a treia zi, iar asistentele de la neonatologie mă asigurau că înghite lăptic, dar eu tot nu îmi dădeam seama. Văzusem videoclipuri în sarcină despre atașarea corectă și că bebe face pauze când înghite, dar când o vedeam la sânul meu, după 9 luni de așteptare, mă cuprindeau emoțiile și parcă nu mai știam nimic din ce citisem sau văzusem. Mă gândeam că dacă adoarme la sân înseamnă că a obosit în urma efortului și că e sătulă. Dacă nu adormea, îi dădeam și formula. Total greșit, dar așa am făcut până mi-am dat eu seama care e treaba cu alăptatul.

În a treia zi a venit și consultantul în alăptare, care a stat cu mine vreo 10 minute, timp în care a vorbit cât a putut de repede, căci maternitatea era plină și trebuia să ajungă și la alte mămici. Mi-a dat câteva noțiuni teoretice despre alăptare, căci fetița nu era în rezervă în acel moment și nici nu a putut aștepta ca să fie adusă de la neonatologie, apoi mi-a arătat câteva poziții de alăptare pe care să le pun în practică acasă. Mi-a lăsat și o foaie cu niște indicații și apoi a plecat. Una dintre indicații era să hrănesc bebelușul la cerere, iar pe timpul nopții să nu treacă mai mult de 3 ore fără să mănânce.

După ce a plecat consultantul, tot nu îmi dădeam seama când suge activ, dar citeam foaia primită cu indicațiile, ca să mă asigur că fac totul bine. Am respectat cu sfințenie următoarele reguli: am lipit-o pe fetiță de burtica mea, care mă durea după operație, dar am suportat, îi țineam urechea, umărul și șoldul în linie dreaptă, îi țineam capul mereu mai sus ca fundulețul, apoi îi trăgeam capul spre sân, timp în care eu îi atingeam buza superioară cu mamelonul, ca ea să deschidă gurița și să prindă cât mai mult din areolă, cu buzele răsfrânte. Nu reușeam mereu să o atașez corect, pentru că mameloanele nu erau formate, așa că am apelat la mameloanele de silicon ca să mi se formeze. Am folosit poziția de alăptare numită leagăn încrucișat. Dacă țineam fetița la sânul stâng, îi țineam corpul cu brațul drept și cu mâna stângă îi susțineam capul la nivelul urechilor sau gâtului. Poziția leagăn încrucișat a fost ideală pentru că puteam să țin sânul cât timp încercam să o aduc pe fetiță la sân.

În ziua externării am observat că mi-a venit și laptele și am plecat acasă foarte fericită. Un subiect intens dezbătut pe grupurile de mămici, care mi-a atras atenția înainte de naștere, a fost acela că la femeile care nasc prin cezariană lacțatia se declanșează mai greu, spre deosebire de cele care nasc natural. Ei bine, la mine nu a fost așa. Deci dacă o să auziți fraza: “Dacă naști prin cezariană, nu îți vine repede laptele!” este un mit. Eu am ținut-o pe fetiță numai la piept și am stimulat, asfel, lactația. Copilul a stat de la 6-7 dimineața, până la 10 seara cu mine în rezervă și o puneam mereu la sân înainte să îi dau formula. Nu am folosit deloc pompa de sân cât timp am stat în maternitate.

Când am venit acasă, mă chinuiam să o fac să sugă activ, căci trăgea puțin lapte și apoi adormea. Încercam să o gâdil sub bărbiță sau să fac compresii pe sân ca să o fac să mănânce. Știam că trebuie să stimulez lactația și mă străduiam să cresc mai repede cantitatea de lapte matern, căci în primele zile nu aveam lapte suficient cât să îi scot formula cu lapte praf de la toate mesele. Am continuat să o alăptez la cerere și să o pun la primele semne de foame întâi la sân și apoi să îi dau completarea, dacă mai era nevoie. Dacă vedeam că suge activ la sân (că înghite lăptic), nu îi mai dădeam și formula. Treptat, am reușit să îi scot laptele praf de pe timpul zilei, dar noaptea, însă, îi pregăteam biberonul. Pe timpul nopții o trezeam să îi dau să mănânce la fiecare 3 ore, în cazul în care nu se trezea ea de foame. Îi dădeam întâi sânul, până preparam laptele praf. Citisem că nou-născuții se deshidratează repede vara. Când am adus-o acasă era caniculă, iar la noi în cameră erau peste 27 de grade, destul de cald pentru un nou-născut, dacă nu porneam aerul condiționat, așa că am respectat cu sfințenie regula celor 3 ore pe timp de seară. Pe grupurile de mămici erau mame care scriau că ele nu-și trezesc bebelușii să îi hrănească, ci îi lasă să doarmă chiar și 8 ore. Știam că e pericol de deshidratare dacă lași nou-născutul atâta timp fără hrană, mai ales pe caniculă. Eram absolut indignată, dar nu am intrat în polemici cu mămicile de pe grupuri. Fiecare mamă își crește copilul cum consideră de cuviință.

În primele 10 zile de viață fetița mea și-a recuperat greutatea de la naștere, iar în a 15 zi i-am scos laptele praf și am început să o alăptez exclusiv. Citisem pe grupul de Facebook “Alaptează! Breastfeeding Support” că dacă bebe udă suficiente scutece în 24 de ore, atunci primește suficient lapte. M-am ghidat după scutecele ei și o cântăream săptămânal. Totul a decurs normal, așa că fetița mea a luat în greutate câte 300 de grame pe săptămână. Mi-a fost clar că nu mai trebuie hrănită mixt.

În prima lună de viață fetița mea a stat numai la sân, iar eu o țineam în brațe cel puțin 12 ore pe zi. Când adormea profund, o puneam în pătuț și abia atunci reușeam și eu să fac un duș sau să mănânc. Aveam o pauză de o oră sau două, până se trezea și cerea din nou la sân. Știam că laptele matern se digeră mai repede spre deosebire de laptele praf. Bineînțeles că în jurul meu auzeam numai că: “Fetița stă non-stop la sân pentru că nu ai lapte! Sigur nu se satură! Dă-i lapte praf!”. Inclusiv mama spunea că nu am lapte. Era frustrant pentru că nimeni nu mă susținea, dar nici nu au reușit să mă facă să renunț la alăptare. Eram informată. Știam că un nou-născut trebuie să fie alăptat la cerere, nu la program, și că fetița stă la pieptul meu nu numai pentru a mânca, ci și pentru că vrea alint, din plictiseală, de frig sau de sete. Am înțeles din articolele de specialitate că puține femei nu au lapte. După naștere, atunci când placenta este eliminată din uter, progesteronul, cunoscut sub denumirea de „hormonul sarcinii”, scade iar prolactina sau „hormonul lactației” crește. Prin urmare, lactația este un proces natural. Eu am stimulat, totuși, lactația și cu ceaiuri de chimen, pe lângă punerea la sân a copilului și pompat, după ce se sătura copilul. Beam o ceașcă de ceai de chimen pe zi, pe lângă cei 3 litri de apă. Am evitat ceaiurile care conțin fenicul și anason, pentru că am citit pe unul dintre grupuri că s-au descoperit a fi neurotoxice și că se recomandă administrarea cu precauție (despre acest subiect puteți citi mai multe pe e-lactancia.org). Cât timp am stat în maternitate, primeam în fiecare zi un ceai care le conținea pe ambele, dar acasă le-am evitat în totalitate. Nici cu ceaiul de chimen nu am exagerat. L-am consumat pentru încă vreo 10 zile după externare, apoi am avut suficient lapte pentru a-i satisface foamea copilului la fiecare masă.

Am avut ragade, febra laptelui, canal înfundat, început de mastită, dar nimic nu m-a făcut să renunț la alăptare. Citeam ce protocoale au urmat mămicile de pe grupul de alăptare ca să-și rezolve problemele, le-am pus în practică și cu ajutorul lor am reușit să continui alăptarea. Pentru ragade am folosit lanolina si compresele cu gel, până când mi-au trecut rănile și am învățat cum să o atașez la sân, căci nu îmi ieșea tot timpul. La un moment dat, din cauza utilizării excesive a mameloanele din silicon, am avut o rană atât de mare și de dureroasă la unul dintre sâni încât am crezut că nu o să reușesc să mai alăptez, dar am avut norocul să citesc, tot de pe grupul de alăptare, că una dintre mămici s-a dat cu betadină ca să se vindece. M-am muls până când mi-a trecut rana și apoi am alăptat-o din nou.

Sunt convinsă că nu aș fi reușit să alăptez și să trec peste toate durerile dacă nu aș fi aflat de existența celor două grupuri de Facebook, încă din timpul sarcinii, și dacă nu aș fi citit Ghidul de alăptare al Dr. Jack Newman, pe care îl recomand tuturor mămicilor care își doresc să alăpteze. Cele 10 minute petrecute cu consultantul de alăptare din maternitate mi s-au părut insuficiente, dar, recunosc, m-au ajutat destul de mult informațiile primite de la un specialist. A fost bine că am știut dinainte teoria despre tot ce înseamnă alăptare, deși practica a fost foarte dificilă. Dacă nu m-aș fi descurcat, cu siguranță aș fi apelat la un consultant în lactație care să vină la domiciliu sau să mă consilieze online. În cazul meu nu a mai fost nevoie, poate și pentru că am fost cât am putut de relaxată, nu m-am stresat și nici nu am disperat atunci când fiica mea stătea non-stop la sân, ci am avut multă răbdare și am ignorat toate vorbele “experților” din jurul meu. Este foarte frustrant pentru o mamă, care își dorește să alăpteze și trece prin dureri și nopți nedormite, să audă în jurul ei vorbindu-se numai de lapte praf. Am avut noroc că m-am informat, altfel cred că m-aș fi lăsat influențată și aș fi renunțat la alăptat, așa cum probabil a renunțat și mama, dacă la rândul ei a fost sfatuită prost.

P.S. Aș vrea să precizez că nu sunt consultant în alăptare, ci am scris acest articol în urma experienței, așadar pentru sfaturi vă rog să apelați la consultanții certificați internațional IBCLC.

Citește în continuare: De ce este bine să alăptezi bebelușul și care sunt riscurile hrănirii cu lapte praf

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să fiți la curent cu postările mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina mea de Facebook sau pe Instagram.

Urmărește-mă pe rețelele sociale:

Un gând despre „Cum am reușit să alăptez exclusiv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s